BUNE PRACTICI ÎN MANAGEMENT ȘI LEADERSHIP EDUCAȚIONAL
Prof. Carmen Rodica VULPE
Articol realizat în urma parcurgerii cursului EDULEADEADERS – VIITORUL EDUCAȚIEI
O analiză calitativă a bunelor practici în management și leadership necesită, în primul rând, o delimitare clară între cele două concepte.
Managementul se ocupă de complexitate (structură, ordine, eficiență), în timp ce leadershipul se ocupă de schimbare (viziune, aliniere, motivație).
Succesul unei organizații depinde de echilibrul fin dintre ambele dimensiuni.
Într-un liceu, dinamica dintre management și leadership capătă nuanțe specifice, deoarece „produsul” final nu este unul comercial, ci este reprezentat de dezvoltarea umană, performanța academică și integrarea socială a elevilor.
Într-o instituție de învățământ preuniversitar, managementul este adesea asociat cu rolul administrativ și legislativ (director, director adjunct, consiliu de administrație), în timp ce leadershipul se traduce prin viziune pedagogică și cultura școlară (capacitatea de a inspira profesorii, elevii și părinții). (citește mai mult...)
MODELUL PDCA [NOU]
MODELUL PDCA – INSTRUMENT DE ÎMBUNĂTĂȚIRE CONTINUĂ A CALITĂȚII ÎN EDUCAȚIE
Prof. Carmen Rodica VULPE
Articol realizat în urma parcurgerii cursului EDULEADEADERS – VIITORUL EDUCAȚIEI
Articol realizat în urma parcurgerii cursului EDULEADEADERS – VIITORUL EDUCAȚIEIModelul PDCA (Plan – Do – Check – Act), cunoscut și sub denumirea de „Ciclul lui Deming”, reprezintă un instrument modern de management al calității utilizat în numeroase domenii, inclusiv în educație. Acest model oferă un cadru clar pentru planificarea, implementarea, evaluarea și îmbunătățirea continuă a activităților desfășurate într-o instituție școlară.
Modelul PDCA devine un instrument eficient pentru managementul calității în educație, deoarece oferă un proces logic și continuu de îmbunătățire. Prin utilizarea acestui model, școlile pot identifica mai ușor problemele existente, pot implementa soluții adecvate și pot monitoriza permanent progresul realizat. Astfel, instituțiile de învățământ devin mai eficiente, mai adaptate nevoilor elevilor și mai orientate spre performanță și calitate educațională. (citește mai mult...)
Revistele şcolare
Revistele şcolare –mijloc de „îmbogăţire” a culturii elevilor
Cum e şi firesc, o unitate de învăţământ preuniversitar, şi nu numai, e o instituţie publică “de cultură”. Ca atare, publicaţiile apărute la nivelul acestor unităţi de învăţământ ajută elevii să-şi îmbogăţească bagajul cultural încă de la nivelul cel mai mic, mă refer aici la preşcolarii din grădiniţe şi continuând cu cei din învăţământul secundar superior: licee vocaţionale, grupuri şcolare, colegii, şcoli de arte şi meserii. De aceea, unităţile de învăţământ preuniversitar stimulează continuu elevii pentru a crea şi publica propriile creaţii literare în paginile acestor reviste şcolare. Unele dintre aceste reviste au o anumită tematică, adică sunt editate într-un anumit domeniu specializat. De exemplu, pot fi editate la nivel de instituţie de învăţământ, reviste de ştiinţe (matematică, biologie, chimie, fizică), reviste de informatică (TIC, informatică, automatică), reviste caleidoscop sau mozaic...
O mare parte din cei care “scriu” în paginile acestor reviste vor fi jurnaliştii de mâine, o parte din ei vor ajunge mari scriitori, oameni de teatru, oameni de cultură în general.
Publicarea propriilor gânduri poate fi benefică pentru elevi, ajutându-i ulterior în procesul comunicării interumane, ajutându-i să-şi dezvolte personalitatea şi să-şi creeze una puternică, impunătoare.
Factorul de cultură, în mare parte crearea şi publicarea propriilor creaţii în paginile revistelor şcolare, indiferent de numele lor sau de tematica predefinită, face ca aceşti şcolari jurnalişti să se maturizeze mai repede în gândirea culturală, îi ajută să comunice mai uşor cu ceilalţi, să-şi exprime gândurile într-un alt mod, să capete încredere mai mare în forţele proprii.
În acest secol al informaticii şi al automatizării, revistele şcolare menţin echilibrul sufletesc al omului, păstrând latura umană a acestuia. Există o parte dintre copii de şcoală şi liceu care nu îşi mai găsesc timp pentru a „citi” în sensul bun al cuvântului (cărţi, reviste, ziare…), fiind mai preocupaţi de găsirea acestor materiale pe internet. Internetul poate fi foarte bun, depinde de domeniul de utilizare, dar referitor la actul pur de cultură, „cărţile” deţin rolul principal. Unul dintre motive îl constituie, poate şi preţul destul de ridicat al unor asemenea materiale foarte necesare elevilor pentru a-şi îmbogăţi cunoştinţele, cultura generală, condiţia socială. Dar o mare parte dintre ei, mă refer aici la elevii care chiar „citesc” o carte, „scriu” un material pentru o revistă, publică un articol într-un ziar, găsesc sprijin în aceste reviste ale şcolilor unde învaţă, precum şi în revistele altor instituţii de învăţământ.
Cei ce au înfiinţat aceste reviste, cei care ajută la editarea şi apariţia fiecărui număr, a unui alt număr al acestor reviste şcolare merită toată stima şi recunoştinţa noastră. Actul de cultură trebuie să pornească de la o vârstă fragedă, să se dezvolte pe întreg parcursul vieţii noastre. Dacă de pe băncile şcolii, elevii pleacă fără doar cu un strop de cultură, sau cu un pachet redus de cunoştinţe, este foarte greu mai târziu să recuperăm timpul pierdut. Aşa că un rol important în educarea culturală a elevilor îl au dascălii lor, învăţătorii, profesorii, nu neapărat profesorii de limba română, limbi moderne, etc., ci în general toţi profesorii ar trebui să contribuie la îmbogăţirea pachetului de cunoştinţe ale fiecărui elev. Cu cât elevii au o mai bogată cultură provenind de pe băncile şcolii, ei se vor descurca mai uşor în viaţă, acest fapt îi ajută să înţeleagă mai repede anumite lucruri, să comunice mai uşor cu ceilalţi… . Elevii au uneori nevoie de câte un imbold, de o stimulare a creativităţii, a imaginaţiei, ori dacă profesorii de la clasă nu-i ajută, părinţii fiind preocupaţi mai mult de rutina zilnică, nu îşi pot exprima cu adevărat propriile emoţii, propriile trăiri sufleteşti.
Revistele şcolare reprezintă pentru mulţi elevi un mijloc, poate pentru unii – singurul, de cunoaştere, de comunicare, de interactivitate. Diferitele activităţi organizate cu prilejul redactării, lansării revistelor şcolare reprezintă pentru elevi un mijloc de recreare constructivă, un mijloc plăcut de petrecere a timpului liber, precum şi de îmbogăţire a pachetului de cunoştinţe.
Inf. Valentin Stroie
Colegiul Tehnic „General Gheorghe Magheru” Tg-Jiu