Proiect ROSE
Declaratii de interese
Publicatii
Documente manageriale
Documente adm.-contab.
Hotarari C.A.
Legislatie.
Centrul De Calcul Tg-Jiu
C++ Institute Academy Program
Cisco Networking Academy
Vremea
CTGM Streetview
Conectare
Utilizator

Parolă



Încă nu eşti membru?
Înregistrează-te

Ţi-ai uitat parola?
Solicită una nouă
Facebook CTGM
ECDL
FCSGM
Stagiile de practica – pasaport catre piata muncii
2022-1-RO01-KA121-VET-000056323
Erasmus + KA116-078692
Erasmus + KA229-049353
Erasmus + 2023-1-RO01-KA121-VET-000128776
Erasmus + RO01-KA116-061827
Erasmus+ KA102-048461
Institutul Polonez
Scoala gorjeana
Sondaj membri
Nu există sondaje definite.
Mesaje scurte
Trebuie să te conectezi
pentru a posta un mesaj.

Nu există mesaje postate.
Articole: Tehnico-stiintifice
Device-uri de reţea

 

Utilitatea diferitelor device-uri în reÅ£elele de calculatoare…

 

 

        istă multe device-uri care pot fi folosite într-o reÅ£ea pentru interconectarea mai multor calculatoare. În funcÅ£ie de cât de multe device-uri doriÅ£i să conectaÅ£i în reÅ£ea, de natura conexiunilor pe care le folosesc acestea, precum ÅŸi de viteza cu care operează fiecare device, puteÅ£i alege unul dintre cele mai cunoscute device-uri ce asigura transferul datelor prin reÅ£ea:

  • Hub-uri;
  • Switch-uri;
  • Router-e;
  • Wireless access points.

 

  Hub-urile

            Hub-urile permit calculatoarelor din reÅ£ea să comunice între ele. Fiecare calculator se conectează la hub prin intermediul cablului de reÅ£ea (Ethernet), ÅŸi informaÅ£ia este trimisă de la un calculator la altul prin intermediul hub-ului. Un hub nu poate identifica sursa sau destinaÅ£ia pentru informaÅ£ia pe care a primit-o, aÅŸa că acesta trimite informaÅ£ia către toate calculatoarele conectate la el, inclusiv la cel care a trimis informaÅ£ia. Acest lucru poate duce la o blocare a traficului prin reÅ£ea. Hub-urile sunt de asemenea numite ÅŸi concentratoare, deoarece ele reprezintă un punct central în cadrul reÅ£elei.  Un hub poate trimite sau recepta informaÅ£ia, dar nu poate face acest lucru în acelaÅŸi timp. De aceea hub-urile sunt mai lente decât switch-urile. Hub-urile sunt cele mai puÅ£in complexe ÅŸi cele mai ieftine device-uri de acest gen.

 Switch-urile

            Un switch este un device mult mai sofisticat decât un hub. Switch-urile lucrează în acelaÅŸi mod ca ÅŸi hub-urile, dar acestea, spre deosebire de hub-uri pot identifica destinaÅ£ia informaÅ£iei pe care au primit-o. Switch-ul păstrează o tablă de adrese MAC pentru calculatoarele  conectate la fiecare port. Când o informaÅ£ie ajunge la un port, switch-ul compară adresa informaÅ£iei receptate cu adresele din tabela MAC. În acest mod switch-ul trimite informaÅ£ia doar acelui computer care este destinat să o primească, ÅŸi nu la toate calculatoarele din reÅ£ea aÅŸa cum face hub-ul. Switch-urile pot trimite ÅŸi recepta informaÅ£ii în acelaÅŸi timp, din acest motive ele fiind  mai rapide decât hub-urile. Dacă aveÅ£i o reÅ£ea de patru sau mai multe calculatoare, sau doriÅ£i să folosiÅ£i reÅ£eaua pentru diferite activităţi ce presupun un schimb de informaÅ£ii între calculatoarele respectivei reÅ£ele (network games, sharing music), ar trebui să folosiÅ£i un switch, în defavoarea hub-ului. Switch-urile sunt puÅ£in mai scumpe decât hub-urile, dar diferenÅ£a de preÅ£ vă scuteÅŸte de eventualele neplăceri în utilizarea reÅ£elei.

Router-ele

         Router-ele conectează o reÅ£ea la alte reÅ£ele ceea ce permite calculatoarelor să comunice între ele sau cu alte device-uri ÅŸi pot trimite ÅŸi recepta informaÅ£ia între 2 reÅ£ele, cum ar fi reÅ£eaua dumneavoastră de acasă ÅŸi reÅ£eaua internet. Această capacitate de a direcÅ£iona traficul prin reÅ£ea îi dă numele de router. Router-ele folosesc adresele IP ale calculatoarelor pentru a asigura comunicarea între ele. Router-ele pot fi legate în reÅ£ea cu ajutorul cablurilor (Ethernet cables) sau pot fi wireless. Dacă doriÅ£i să conectaÅ£i doar câteva calculatoare între ele, hub-ul ÅŸi switch-ul pot face faţă cu succes, însă dacă doriÅ£i ÅŸi acces la internet în cadrul reÅ£elei, folosind doar un modem este necesară achiziÅ£ionarea unui router sau a unui modem ce are ÅŸi capabilităţi de routare (modem with a built-in router). De asemenea, un router poate fi ÅŸi un calculator ce are instalat un soft special pentru reÅ£ele. Unele router-e au implementat ÅŸi un sistem de securitate (firewall). Router-ele sunt ceva mai scumpe decât hub-urile ÅŸi switch-urile.

 Access points

          Wireless access points folosesc undele radio pentru comunicarea cu alte device-uri sau reÅ£ele (alte wireless access points). Aceste access points au o raza de acoperire limitată. ReÅ£elele mari, care cuprind câteva access points se pot întinde pe o raza mare de acoperire. Access points (denumite ÅŸi base stations) reprezintă puncte de legătura între o reÅ£ea wireless ÅŸi una Ethernet. Un  access point este conectat la un hub, switch, sau un router ÅŸi trimite prin mediul wireless informaÅ£ii. Acest lucru permite calculatoarelor ÅŸi oricăror device-uri să se conecteze la o reÅ£ea prin mediul wireless. Access points acÅ£ionează ca ÅŸi o centrală de telefonie mobilă: adică te poÅ£i deplasa de la o locaÅ£ie la alta ÅŸi poÅ£i avea în acelaÅŸi timp acces la o reÅ£ea Ethernet prin mediul wireless. Când te conectezi la internet prin mediul wireles folosind o reÅ£ea wireless într-un aeroport, cafenea, sau hotel, de exemplu, eÅŸti de fapt conectat la un access point. Dacă vrei să conectezi calculatorul wireless ÅŸi ai un router care are capabilităţi wireless, nu ai nevoie de un access point. Access points nu au fost construite cu tehnologie pentru conexiunea la internet . Pentru a beneficia de o conexiune internet, trebuie să  conectezi un access point la un router sau  la un modem cu capabilităţi de router.

 

Informatician Valentin Stroie

Colegiul Tehnic „General Gheorghe Magheru” Tg-Jiu

 



Graz, oraº universitar

 

 

    Graz – oraº universitar

 

            Educaþia modernã înseamnã de fapt posibilitatea de a descoperi prin experimentare , decât de a primi un transfer de informaþii directe. În acest sens, profesorii trebuie sã introducã noi metode ºi tehnici de lucru în vederea îmbunãtãþirii calitãþii procesului de  predare-învãþare. Pentru a se ridica la  standardele europene în domeniul educaþiei este foarte important pentru un profesor sã vinã în  contact cu  sisteme educaþionale din alte þãri. Deºi am cãlãtorit în alte þãri nu am avut niciodatã posibilitatea sã vizitez o ºcoala sau sã vin în contact cu elevi sau cadre didactice de acolo.



Inteligența Multiplă

 

Inteligența Multiplă

 

DESPRE  TEORIA  INTELIGENÈšEI  MULTIPLE

 

Stroie Valentin Silviu, TIC în activitatea didactică

Teoria inteligentei multiple a fost dezvoltata in anul 1983 de Dr. Howard Gardner, profesor la Universitatea Harvard. El sugereaza ca notiunea traditionala de inteligenta bazata pe IQ (coeficientul de inteligenta) are limitele ei si propune, in schimb, opt tipuri diferite de inteligenta care sa acopere o paleta mult mai larga a intelectului uman. 

Tipurile de inteligenta, cele 8 dimensiuni fundamentale ale conceptului de inteligenta multipla, potrivit teorie Dr. Gardner, sunt: verbala/lingvistica, logico-matematica, spatiala, kinestezica, muzicala, intrapersonala, interpersonala si naturalista. Ulterior, Dr. Gardner a introdus si tipul de inteligenta existentialista.

Dr. Gardner afirma ca, in majoritatea sistemelor educationale si culturale, se acorda importanta doar inteligentei verbale si celei logico-matematice, neglijandu-se celelalte dimensiuni ale inteligentei multiple. El recomanda acordarea unei importante echilibrate tuturor celor 8 dimensiuni ale inteligentei multiple, acordarea atentiei necesare si copiilor/elevilor care manifesta inclinatii spre domenii artistice, naturaliste etc, cat si copiilor care adesea sunt etichetati ca avand probleme la invatatura, probleme de atentie/concentrare la lectii. Acesti copii, avand in vedere modul lor deosebit de gandire, trebuie ajutati sa se dezvolte in domeniile spre care au inclinati, nu sa fie demotivati datorita abilitatilor mai putin dezvoltate pe care le au in domeniile lingvistic si logico-matematic.

Dr. Gardner propune o transformare majora a modului de functionare a scolilor, prin pregatirea profesorilor si educatorilor astfel incat sa fie capabili sa prezinte lectiile intr-o varietate de moduri, utilizand muzica, teatrul, activitatile artistice, multimedia, munca in echipa, introspectia, excursiile si multe altele. El propune renuntarea la predarea lectiilor utilizand numai povestirea acestora de catre profesori/educatori, la temele pentru acasa care sa nu-i mai permita copilului sa aiba timp liber, la insistenta cu privire la memorarea informatiilor seci predate in clasa. Teoria inteligentei multiple provoaca educatorii si parintii sa lucreze cu copii in asa fel incat fiecare copil sa beneficieze de oportunitatea de a invata pe cai care sa armonizeze cu modul lui unic de gandire. Nu exista o modalitate perfecta de invatare, dar este important ca educatorul si parintele sa gaseasca modalitatea potrivita de invatare pentru fiecare copil.

Abordarea invatarii conform acestei teorii nu inseamna ca pentru invatarea unui lucru trebuie folosite, intotdeauna, toate cele 8 canale, ci explorarea a cat mai multe posibitati de a invata un lucru pentru a putea decide care dintre ele sunt cele mai potrivite in fiecare caz particular.

Teoria inteligentei multiple extinde orizontul posibilitatilor de invatare/asimilare a cunostiintelor dincolo de metodele conventionale, verbale si logico-matematice utilizate in majoritatea scolilor. Teoria inteligentei multiple are implicatii puternice si in procesul de invatare si dezvoltare al adultilor, dandu-le acestora o noua perspectiva prin care sa-si analizeze, modul de viata, meseria, pasiunile si le ofera posibilitatea de a-si dezvolta, pe diverse cai (cursuri, programe de dezvoltare personala, hobby-uri), inclinatii pe care le-au avut in copilarie si care le-au fost inhibate prin impunerea unui mod de gandire si de invatare stereotip.

Thomas Armstrong considera ca sistemul educational Waldorf este cel mai apropiat de teoria inteligentei multiple.

Teoria inteligentei multiple a fost supusa multor critici pe parcursul anilor, dar cu toate acestea are foarte multi adepti si este promovata in multe scoli (in special in Statele Unite) si sisteme educationale. Dr. Gardner nu sustine faptul ca teoria inteligentei multiple nu este o teorie perfecta, dar este o imagine extinsa a definitiei clasice a inteligentei.

Iata ce spune Dr. Gardner: “Imi doresc pentru copii mei ca acestia sa inteleaga lumea nu numai pentru faptul ca lumea este fascinanta si mintea omului este curioasa. Vreau ca ei sa inteleaga lumea astfel incat sa o poata face mai buna. Cunoasterea nu este acelasi lucru cu moralitatea, dar, daca vrem sa evitam greselile anterioare si sa avansam pe directii productive, trebuie sa fim in stare sa intelegem. O parte importanta a acestei intelegeri consta in a sti cine suntem si ce putem face…. In ultima instanta, trebuie sa sintetizam pentru noi insine ceea ce intelegem. Intr-o lume imperfecta pe care o putem influenta in bine sau in rau, constientizarea faptului ca orice incercare conteaza este aceea care ne defineste ca fiinte umane.”

Inteligenta verbala – Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile   de comunicare si exprimare, capacitatea de a da nuante, ordine si ritm cuvintelor. Este inteligenta specifica scriitorilor, traducatorilor, poetilor, avocatilor. Copiilor cu o puternica inteligenta verbala le place sa citeasca, sa scrie, sa povesteasca, invata cu usurinta limbi straine.

Inteligenta logico-matematica - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de lucru cu cifrele, deductibilitatea, gandirea logica, relationarea. Este inteligenta specifica stiintelor ingineresti, celor care sunt buni la fizica, matematica, chimie, logica, economie si alte stiinte exacte. Copiii cu o inteligenta logico-matematica dezvoltata au abilitati in rezolvarea problemelor, recunoasterea modelelor, relationare.  

Inteligenta spatiala - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de crea o reprezentare vizuala-spatiala a lucrurilor, de a gandi in dinamica. Este inteligenta specifica arhitectilor, constructorilor, pictorilor, pilotilor de avion sau de masini de curse. Copiii cu o inteligenta spatiala dezvoltata creeaza reprezentari vizual-spatiale ale lucrurilor si le pot transpune pe suporturi concrete, isi pot imagina si pot proiecta lucrurile, observa dinamica lucrurilor.   

Inteligenta muzicala - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de a compune muzica, de a canta la un instrument sau vocal. Este  inteligenta specifica artistilor, compozitorilor, vocalistilor si instrumentistilor. Copiii cu o inteligenta muzicala dezvoltata au un simt dezvoltat al ritmului sunetelor, invata cu usurinta sa cante la un instrument, le place foarte mult sa asculte muzica de la varste fragede.  

Inteligenta kinestezica - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de exprimare cu ajutorul corpului, coordonarea foarte buna intre partile corpului, rezolvarea problemelor prin activitati fizice. Este inteligenta specifica sportivilor, dansatorilor, balerinilor, chirurgilor, celor care au meserii in care finetea miscarilor este importanta. Copiii cu o inteligenta kinestezica dezvoltata au o foarte buna coordonare ochi-mana, o mare capacitate de exprimare a emotiilor cu ajutorul miscarii si sunt talentati la sport.

Inteligenta interpersonala - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de a intelege relatiile dintre persoane si de a dezvolta aceste relatii. Este inteligenta  specifica negociatorilor, educatorilor, leaderilor religiosi, politicienilor, oamenilor de vanzari, consilierilor,  celor ce activeaza in domeniul relatiilor publice. Copiii cu o inteligenta interpersonala dezvoltata lucreaza foarte bine in echipa, inteleg usor intentiile, motivatiile, scopurile celorlalti,  comunica usor, mediaza si negociaza cu succes

Inteligenta intrapersonala - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile  de a intelege emotiile, motivatiile si scopurile proprii. Este inteligenta specifica psihologilor, medicilor din anumite domenii. Copiii cu o inteligenta intrapersonala dezvoltata isi pot evalua corect calitatile, se inteleg foarte bine pe ei insisi, stiu cum sa se automotiveze. 

Inteligenta naturista/ambientala - Acest tip de inteligenta are in vedere abilitatile de a intelege natura, de a ajuta la pastrarea ei. Este inteligenta specifica biologilor, exploratorilor, cercetatorilor in domeniul naturii. Copiii cu o inteligenta naturista dezvoltata se vor bucura sa invete despre plante si animale, sa participe la excursii si expeditii, sa ajute la conservarea mediului. 

 

 

 



Securitatea în reţelele de calculatoare

 

Securitatea în reÅ£elele de calculatoare

 

 

         Ameninţările la adresa securităţii unei reÅ£ele de calculatoare pot avea următoarele origini: dezastre sau calamităţi naturale, defectări ale echipamentelor, greÅŸeli umane de operare sau manipulare, fraude. Primele trei tipuri de ameninţări sunt accidentale, în timp ce ultima este intenÅ£ionată.

         Majoritatea studiilor în domeniul securităţii reÅ£elelor de calculatoare arată că jumătate din costurile datorate acestor incidente sunt rezultatul acÅ£iunilor voit distructive, un sfert dezastrelor accidentale ÅŸi un sfert erorilor umane. Acestea din urmă pot fi evitate sau, în cele din urmă, reparate printr-o mai bună aplicare a regulilor de securitate (salvări regulate de date, limitarea drepturilor de acces).

          În ceea ce priveÅŸte atacurile voite asupra reÅ£elelor de calculatoare, au fost evidenÅ£iate două categorii principale de atacuri: pasive si active.

           Atacuri pasive - sunt acelea în cadrul cărora intrusul observă informaÅ£ia ce trece - prin "canal", fără a atenta la conÅ£inutul mesajelor. Drept urmare, se face doar o analiză a traficului prin reÅ£ea, identificând părÅ£ile ce comunică ÅŸi reÅ£inând caracteristicile mesajelor care circulă prin „canalul” respectiv. Atacurile pasive au următoarele caracteristici comune:

-      nu sunt ÅŸterse sau modificate date;

-      sunt încălcate regulile de confidenÅ£ialitate în reÅ£ea;

-      au ca obiectiv "verificarea" datelor vehiculate prin reÅ£ea;

-      de obicei acestea constă în supravegherea legăturilor telefonice sau radio, exploatarea radiaÅ£iilor electromagnetice emise, rutarea datelor prin noduri adiÅ£ionale mai puÅ£in protejate.

             Atacuri active - sunt acelea în care persoana care atentează la securitatea datelor transmise în reÅ£eaua de calculatoare se poate lansa în „furtul mesajelor”, în modificarea, reluarea sau inserarea de mesaje false. Aceasta se traduce  prin faptul că persoana respectivă poate să ÅŸteargă, să întârzie sau să modifice mesaje, poate insera mesaje false sau vechi, poate schimba ordinea mesajelor. Aceste atacuri sunt deosebit de serioase întrucât modifică starea sistemelor de calcul, a datelor sau a sistemelor de comunicaÅ£ii. Există următoarele tipuri de ameninţări active:

             Mascarada – este întâlnită atunci când o entitate pretinde a fi o altă entitate. De exemplu, un utilizator încearcă să se substitue altuia sau un serviciu pretinde a fi un alt serviciu, în intenÅ£ia de a lua date secrete (numărul cărÅ£ii de credit, parola sau cheia algoritmului de criptare). O "mascaradă" este însoÅ£ită, de regulă, de o altă ameninÅ£are activă, cum ar fi înlocuirea sau modificarea mesajelor;

           Reluarea - apare atunci când un mesaj sau o parte a acestuia este reluată (repetată), în intenÅ£ia de a produce un efect neautorizat. Acesta presupune reutilizarea informaÅ£iei de autentificare a unui mesaj anterior. Acest lucru este deosebit de grav în cazul conturilor bancare, reluarea unităţilor de date implică dublări ÅŸi/sau alte modificări nereale ale valorii conturilor, precum ÅŸi modificarea numărului de cont;

            Modificarea mesajelor – este un lucru foarte grav, ce face ca datele mesajului să fie alterate prin modificare, inserare sau ÅŸtergere. Un exemplu edificator este tot cel din mediul bancar. Acest atac poate fi „folosit” pentru a se schimba beneficiarul unui credit în transferul electronic de fonduri sau pentru a modifica valoarea acelui credit. O altă utilizare “neautorizată” poate fi modificarea câmpului destinatar/expeditor al poÅŸtei electronice;

             Refuzul serviciului – este un mod de atac ceea ce face ca o entitate să nu reuÅŸească să îndeplinească propria funcÅ£ie sau când au loc anumite acÅ£iuni care împiedică o altă entitate de la îndeplinirea propriei funcÅ£ii;

             Repudierea serviciului - se produce când o entitate refuză să recunoască un serviciu executat. Acest lucru este de nedorit în tranzacÅ£iile electronice de transfer de fonduri, importantă fiind evitarea repudierii serviciului, atât de către emiţător, cât ÅŸi de către destinatar.

               În cazul atacurilor active se înscriu ÅŸi unele programe create cu scop distructiv ÅŸi care afectează, uneori esenÅ£ial, securitatea calculatoarelor. Există o terminologie care poate fi folosită pentru a prezenta diferitele posibilităţi de atac asupra unui sistem. Acest vocabular este bine popularizat de "poveÅŸtile" despre "hackeri".

             Atacurile presupun, în general, fie citirea informaÅ£iilor neautorizate, fie (în cel mai frecvent caz) distrugerea parÅ£iala sau totală a datelor sau chiar a calculatoarelor. Cel mai grav lucru este posibilitatea potenÅ£iala de infestare, prin reÅ£ea sau prin copierea de dischete „infestate” pe un număr mare de staÅ£ii. Dintre aceste programe distructive amintim următoarele:

               Virusii - reprezintă programe “inserate” în aplicaÅ£ii, care se multiplică singure în alte programe din spaÅ£iul rezident de memorie sau de pe discuri; apoi, fie saturează complet spaÅ£iul de memorie/disc ÅŸi blochează sistemul, fie, după un număr fixat de multiplicări, devin activi ÅŸi intră într-o fază distructivă (care este de regulă exponenÅ£ială);

            Bomba software - este o procedură sau parte de cod inclusă intr-o aplicaÅ£ie "normală", care este activată de un eveniment predefinit. Autorul bombei anunţă evenimentul, lăsând-o să "explodeze", adică să facă acÅ£iunile distructive programate;

           Viermii - au efecte similare cu cele ale bombelor ÅŸi viruÅŸilor. Principala diferenţă este aceea că nu rezidă la o locaÅ£ie fixă sau nu se duplică singuri. Se muta în permanenţă, ceea ce îi face dificil de detectat. Cel mai renumit exemplu este Viermele INTERNET-ului, care a scos din funcÅ£iune o parte din INTERNET în noiembrie 1988;

           Trapele - reprezintă un mod de acces “special” în sistem, rezervat în mod normal pentru proceduri de încărcare de la distanţă, întreÅ£inere sau pentru dezvoltatorii unor aplicaÅ£ii. Ele permit însa accesul la sistem, evitând procedurile de identificare uzuale;

           Calul Troian - este o aplicaÅ£ie care are o funcÅ£ie de utilizare foarte cunoscută ÅŸi care, într-un mod ascuns, îndeplineÅŸte ÅŸi o altă funcÅ£ie. Acesta nu creează copii. De exemplu, un hacker poate înlocui codul unui program normal de control "login" prin alt cod, care face acelaÅŸi lucru, dar, adiÅ£ional, copiază într-un fiÅŸier numele ÅŸi parola pe care utilizatorul le tastează în procesul de autentificare. Ulterior, folosind acest fiÅŸier, hacker-ul va penetra foarte uÅŸor sistemul.

 

   Stroie Valentin

stroie_valentin@yahoo.com